Nu suport să văd cum se zvârcește în tăcere de agonie când nu poate scoate niciun sunet. Am încercat din răsputeri să-mi suprim vocea în timp ce am îndurat plăcerea care a năvălit în mine, dar nu am putut să nu scot gemetele care au ieșit. Acest sunet liniștit de gâfâit face garnitura perfectă. Într-o situație ca aceasta... entuziasmul de a mă gândi: ``Ce aș face dacă aș afla...'' crește și plăcerea?